O geanta de goluri

17 octombrie anno domini 2006. Desi zi de marti, nu am avut parte de trei ceasuri rele, ci de “doar” 90 de minute. Steaua a mai bifat o infrangere usturatoare in cea mai mare competitie intercluburi, Borcea a mai bifat 10 minute de fericire, iar George Copos nu a mai bifat nimic, dar a ramas cu speranta ca intr-o buna zi va putea si el sa-i spuna lui Calderon “hermano”. Si-a pregatit deja o camasa alba si un pahar cu vin rosu. Oricum, cu cat se va invechi mai mult vinul, cu atat va fi mai bun. Revenind la oile noastre, nu pot sa-i condamn pe cei care nu au scris in termeni laudativi la adresa Stelei. Pe de o parte sunt de acord cu ei. Atat putem, asta este, deocamdata, nivelul nostru. Suntem precum un tanar care de-abia deprinde tainele primelor acordurii ale chitarii, dar se viseaza Hendrix sau Malmsteen. Nu pot sa nu observ totusi ca tot oamenii de fotbal (cu mici exceptii) i-au ridicat in slavi pe aceiasi jucatori inaintea partidelor cu Lyon sau Real. Tot ei au debordat de optimism, si au cerut capetele lui Houllier sau Capello. Tot ei vedeau Steaua calcand in picioare vestul fotbalistic. Tot ei…
Am luat insa si de la cei ce supun Hexagonul de cinci ani, si de la cea mai titrata echipa spaniola, o “geanta” de goluri. Motiv pentru unii fie sa “victimizeze” Steaua (astia suntem, dom’le, mai mult nu putem…), fie sa traga in ei din toate pozitiile. Mai obiectiv ar fi fost nu sa ii umilim din cuvinte, ci pur si simplu, sa le analizam greselile, si sa tragem o linie doar la finalul campaniei. Pana atunci nu-si au rostul cuvinte grele la adresa baietilor sau la adresa antrenorului. Intr-adevar, in multe momente ale jocului nu au aratat a echipa ce se vrea in Champions League. Dar oare cine-ar fi trebuit sa ne reprezinte? Minerul Motru? Delta Tulcea? Sa fim seriosi. Cand scrii in paginile unui ziar, o conditie sine qua non este sa fii obiectiv. Dar de la a fi obiectiv la a arunca cu fraze (iertata-mi fie cacofonia) demne de ziarul patronat de CVT, mi se pare diferenta la fel de mare ca intre Real si Steaua. Poti fi obiectiv fara a fi acid, poti fi obiectiv fara a jigni, poti fi obiectiv fara a umili. Ne lovim cu pumnul in piept cand avem rezultate, dam jos de pe soclu valori cand nu le mai inghitim (sa nu fiu inteles gresit, Steaua de acum nu este o valoare. A reusit sa patrunda in lumea buna a fotbalululi european, dar valoare va avea cand se va mentine o buna perioada acolo, si, constant, va urca din ce in ce mai sus). Incerc sa pun punct aici, desi ceva imi spune ca oricum nu ma voi face inteles. Sincer, nici nu sper. Oricum, sunt un simplu tehnoredactor, care pana de curand citea cu placere editorialele lui Marius Geanta.
P.S: Le voi citi in continuare cu mare placere pe ale lui Nea Jhonny, pe ale domnului Topescu, editorialele lui Filo, Lipovan si ale lui Florin Caramavrov, si, daca va mai scrie pe undeva editoriale, pe ale lui Nazare.

UNU

Luni. Ora 15:36. Sunt plictisit. Teribil de plictisit. Deschid calculatorul cu ochii pe jumatate inchisi, si apas aleatoriu pe tastele prafuite. Nu se intampla nimic. Doar imi apar in fata cuvinte lipsite de sens care incearca sa dea nastere primului meu blog de cand mi-am facut acest cont.
Cu toate acestea, nu reusesc sa incropesc o fraza menita sa atraga atentia publicului larg. Mainile imi amortesc, neuronii refuza sa coopereze, si incet-incet reazlizez ca blogul meu poate deveni un kitsch. Nu am idei in clipa de fata, am in schimb,m in general, multe pareri.Care, odata aruncate in internet, este imposibil sa nu deranjeze. Chiar si pe mine ma deranjeaza unele opinii ale mele. “Doamne, dar chiar ca puteam fi mai acid de-atat!”. In fine, tot ce e mizer in tara asta ma deranjeaza. Tot ce e putred in presa scrisa, politica sau televiziune imi starneste curiozitatea. Prostia ridicata la rang inalt imi face pielea de gaina si imi violeaza materia cenusie mai rau decat scartaitul cretei pe tabla. Traim in Romania, o tara care nu ne poate oferi in momentul de fata decat un raport natalitate / mortalitate infantila categoric favorabil optiunii aflate in dreapta balantei, Dan Negri, Becalioti, manele, preoti ce poarta crucea invers, falsi formatori de imagine, nunti intre copii cu nume de masini straine, si o intrare in UE cu picioarele inainte. Despre tara asta voi incerca sa scriu in blogurile mele. Deja am scris prea mult, m-am plictisit pana si pe mine. De maine, va voi plictisi in schimb pe voi.